verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză irriter < latină irritare.
Definiții
- (v.tranz. și refl.) a (se) enerva, a (se) înfuria.
- a (se) produce o ușoară congestie sau o inflamație dureroasă.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru irita.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | irita | iritau |
Sinonime: 1: enerva, 2: inflama
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Definiții
- forma de singular articulat pentru irită.
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din franceză iritis.
Definiții
- inflamație a irisului, care se manifestă prin dureri locale, imposibilitate de a suporta lumina, prin contracția pupilei, decolorarea irisului etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | irită | irite |
| genitiv-dativ | iritei | iritelor |
| vocativ | irită | iritelor |
| articulat | irita | iritele |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de persoana a III-a singular la prezent pentru irita.
- forma de persoana a III-a plural la prezent pentru irita.
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru irita.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru irita.