iris
/'i.ris/Etimologie
Din franceză iris < latină iris. Provine din greacă antică ἶρις (iris, „curcubeu”).
Definiții
- (anat.) membrană circulară, colorată a ochiului, situată înaintea cristalinului, în mijlocul căreia se găsește pupila.
- (opt.) diafragmă cu diametru variabil, folosită la instrumentele optice pentru a regla fasciculul de lumină care pătrunde în instrument.
- (bot.) (Iris) nume dat mai multor specii de plante erbacee perene, cu frunze lungi în formă de sabie și cu flori mari, violete, albastre, albe sau galbene.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | iris | irisuri |
| genitiv-dativ | irisului | irisurilor |
| articulat | irisul | irisurile |
Sinonime: 1: (anat.) (pop.) arcul ochiului, (bot.) stânjen, stânjenel