← înapoi la căutare

iris

/'i.ris/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din franceză iris < latină iris. Provine din greacă antică ἶρις (iris, „curcubeu”).

Definiții

  1. (anat.) membrană circulară, colorată a ochiului, situată înaintea cristalinului, în mijlocul căreia se găsește pupila.
  2. (opt.) diafragmă cu diametru variabil, folosită la instrumentele optice pentru a regla fasciculul de lumină care pătrunde în instrument.
  3. (bot.) (Iris) nume dat mai multor specii de plante erbacee perene, cu frunze lungi în formă de sabie și cu flori mari, violete, albastre, albe sau galbene.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativirisirisuri
genitiv-dativirisuluiirisurilor
articulatirisulirisurile

Sinonime: 1: (anat.) (pop.) arcul ochiului, (bot.) stânjen, stânjenel

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică