irimic
/i'ri.mik/Etimologie
Din turcă irmik.
Definiții
- produs intermediar rezultat din măcinarea industrială a grâului, folosit ca făină furajeră.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | irimic | — |
| genitiv-dativ | irimicului | — |
| vocativ | irimicule | — |
| articulat | irimicul | — |