iridiu
/i'ri.dju/Etimologie
Din franceză iridium.
Definiții
- (chim.) element chimic, metal greu, alb-argintiu, foarte dur, puțin ductil, cu temperatura de topire foarte înaltă, întrebuințat la confecționarea unor instrumente fizice și chirurgicale, a vârfurilor de peniță pentru stilouri sau, sub forma aliajelor cu platina, pentru cupluri termoelectrice, cu numărul atomic 77 și simbolul Ir.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | iridiu | — |
| genitiv-dativ | iridiului | — |
| vocativ | iridiule | — |
| articulat | iridiul | — |