ipoteză
/i.po'te.zə/Etimologie
Din franceză hypothèse < greacă ὑπόθεσις (ýpóthesis).
Definiții
- presupunere, enunțată pe baza unor fapte cunoscute, cu privire la anumite (legături între) fenomene care nu pot fi observate direct sau cu privire la esența fenomenelor, la cauza sau la mecanismul intern care le produce.
- presupunere cu caracter provizoriu, formulată pe baza datelor experimentale existente la un moment dat sau pe baza intuiției, impresiei etc.
- (mat.) ansamblul proprietăților date într-o demonstrație și cu ajutorul cărora se obțin noi propoziții.
Exemple
- Ce ipoteză a lansat?
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ipoteză | ipoteze |
| genitiv-dativ | ipotezei | ipotezelor |
| articulat | ipoteza | ipotezele |
Sinonime: 1: presupunere, prezumție, supoziție, (livr.) conjectură, (înv.) supunere, 2-3: presupunere