← înapoi la căutare

ipoteca

/i.po.te'ka/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din franceză hypothéquer.

Definiții

  1. (v.tranz.) a supune un bun imobil unei ipoteci.

Declinare

CazSingularPlural
verbipotecaipotecau

ipotecă

/i.po'te.kə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din franceză hypothèque.

Definiții

  1. drept real pe baza căruia creditorul poate vinde bunul imobil primit în garanție de la debitor, în cazul când acesta nu își plătește în termen datoria.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativipotecăipoteci
genitiv-dativipoteciiipotecilor
vocativipotecăipotecilor
articulatipotecaipotecile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică