ipohondrie
/i.po.hon'dri.e/Etimologie
Din franceză hypocondrie.
Definiții
- stare psihică morbidă, caracterizată prin neliniște continuă, teamă și preocupare obsesivă de starea sănătății proprii; idee fixă a cuiva care crede că suferă de o boală pe care în realitate nu o are.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ipohondrie | ipohondrii |
| genitiv-dativ | ipohondriei | ipohondriilor |
| vocativ | ipohondrie | ipohondriilor |
| articulat | ipohondria | ipohondriile |