invocație
/in.vo'ka.ʦi.e/Etimologie
Din franceză invocation < latină invocatio, invocationis.
Definiții
- faptul de a invoca; chemare în ajutor.
- (spec.) chemare (cu valoare stilistică) adresată de către un poet muzei pentru a-l ajuta în realizarea creației sale artistice.
- procedeu stilistic prin care oratorul sau scriitorul interpelează un personaj (de obicei istoric) absent.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | invocație | invocații |
| genitiv-dativ | invocației | invocațiilor |
| vocativ | invocație | invocațiilor |
| articulat | invocația | invocațiile |