← înapoi la căutare

invita

/in.viˈta/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din franceză inviter < latină invitare.

Definiții

  1. (v.tranz.) a ruga pe cineva să se prezinte undeva sau să participe la ceva; a chema; a convoca; a pofti.
  2. a soma.
  3. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru invita.

Exemple

  • Se invită unul pe altul la petrecere.
  • I-a invitat la direcție, la poliție.
  • Te invit să ieși.

Declinare

CazSingularPlural
verbinvitainvitau

Sinonime: 1: chema, (se) îmbia, (se) pofti, (grecism înv.) (se) proscalisi, convoca, (înv., în Transilv. și Ban.) conchema, 2: soma

invită

/inˈvi.tə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din franceză invite.

Definiții

  1. (la jocul de cărți, la scrimă) deschidere.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativinvităinvite
genitiv-dativinviteiinvitelor
articulatinvitainvitele

Sinonime: (spec.) deschidere

invită

/inˈvi.tə/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din invita.

Definiții

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru invita.
  2. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru invita.
  3. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru invita.
  4. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru invita.

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică