← înapoi la căutare

invidia

/in.vi.diˈja/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din invidie.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru invidie.

invidia

/in.vi.diˈja/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din italiană invidiare. Confer invidie.

Definiții

  1. (v.tranz.) a fi stăpânit de invidie față de cineva, a privi cu invidie pe cineva sau reușita, bunăstarea, calitățile altuia; a pizmui.
  2. a dori, a râvni, a pofti ceva ce aparține altuia.
  3. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru invidia.

Sinonime: pizmui, (înv.) bănui, deochea, nenăvidi, pizmi, râvni, răpști, zavistui

invidie

/inˈvi.di.je/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din latină invidia. Confer italiană invidia.

Definiții

  1. sentiment egoist de părere de rău, de necaz, de ciudă, provocat de succesele sau de situația bună a altuia.

Exemple

  • Îl roade invidia; simte o invidie nestăpânită față de...

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativinvidieinvidii
genitiv-dativinvidieiinvidiilor
articulatinvidiainvidiile

Sinonime: ciudă, gelozie, necaz, pică, pizmă, pornire, ranchiună, (rar) înciudare, (pop.) năduf, obidă, pizmuire, pofidă, (înv., reg. și fam.) parapon, (înv. și reg., în Bucov.) băsău, (înv. și reg.) măraz, scârbă, (reg.) pildă, zăcășeală, zăcășie, (prin Mold.) bănat, (Transilv.) dâcă, (Ban. și Olt.) inat, (Mold.) poxie, (înv.) patos, răpștire, râvnire, zavistie, zavistnicie, (fam.) boală

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică