introduce
/in.troˈdu.ʧe/Etimologie
Din latină introducere. Confer franceză introduire.
Definiții
- (v.tranz.) a face ca cineva sau ceva să intre, să pătrundă în ceva, undeva; a băga, a vârî.
- a include, a adăuga, a îngloba.
- (v.refl.) a intra undeva (cu forța sau pe furiș).
- a face ca o persoană să fie primită de cineva sau să fie admisă într-o organizație, într-o asociație etc.
- a ajuta pe cineva să se inițieze într-un domeniu de activitate.
- a pune în practică; a institui, a stabili (un obicei, o practică etc.).
- forma de persoana a III-a singular la prezent pentru introduce.
Exemple
- Introduc vinul în damigeană.
- Indroduce ața prin urechea acului.
- S-a introdus în spărtura din zid.
- A introduce o nouă tehnologie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | introducea | introduceau |
Sinonime: 1: băga, pune, trece, vârî, 2: îngloba, 3: se băga, intra, se vârî, 5: iniția, 6: (livr.) implementa, institui