verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză intriguer, italiană intrigare.
Definiții
- (v.tranz.) (la pers. 3) a deștepta curiozitatea, îngrijorarea, suspiciunea cuiva, punându-l pe gânduri.
- (v.intranz.) (înv.) a face sau a băga intrigi; a unelti, a complota.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | intriga | intrigau |
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Definiții
- care este nerăbdător să afle sau să știe ceva care îl îngrijorează, față de care are suspiciuni.