verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză intriguer, italiană intrigare.
Definiții
- (v.tranz.) (la pers. 3) a deștepta curiozitatea, îngrijorarea, suspiciunea cuiva, punându-l pe gânduri.
- (v.intranz.) (înv.) a face sau a băga intrigi; a unelti, a complota.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | intriga | intrigau |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din franceză intrigue.
Definiții
- acțiune (ascunsă) care folosește mijloace nepermise pentru realizarea unui scop; uneltire.
- schemă generală de fapte și de acțiuni care reprezintă subiectul unor opere literare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | intrigă | intrigi |
| genitiv-dativ | intrigii | intrigilor |
| vocativ | intrigă | intrigilor |
| articulat | intriga | intrigile |