← înapoi la căutare

intransigență

/in.trans.i'ʤen.ʦə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din franceză intransigeance, italiană intransigenza.

Definiții

  1. însușirea de a fi intransigent; atitudine intransigentă.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativintransigență—
genitiv-dativintransigenței—
vocativintransigență—
articulatintransigența—

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică