intonație
/in.to'na.ʦi.e/Etimologie
Din franceză intonation.
Definiții
- (muz.) emitere (corectă) a înălțimii unui sunet.
- variație de înălțime a vocii în timpul vorbirii, interpretării unui text etc.; inflexiune, ton, accent.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | intonație | intonații |
| genitiv-dativ | intonației | intonațiilor |
| vocativ | intonație | intonațiilor |
| articulat | intonația | intonațiile |