intoleranță
/in.to.leˈran.ʦə/Etimologie
Din franceză intolérance.
Definiții
- lipsă de toleranță, de îngăduință; neîngăduință, netoleranță.
- incapacitate organică de a suporta anumite medicamente sau (o substanță din) alimente.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | intoleranță | intoleranțe |
| genitiv-dativ | intoleranței | intoleranțelor |
| vocativ | intoleranță | intoleranțelor |
| articulat | intoleranța | intoleranțele |