verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză intimer < latină intimare.
Definiții
- (v.tranz.) (jur.) a notifica, a face cunoscut, a pune în vedere.
- (v.tranz.) a chema în judecată, a cita în fața unei instanțe superioare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | intima | intimau |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Definiții
- parte într-un proces care se află în situația unui pârât în caz de recurs sau în altă cale de atac.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | intimată | intimate |
| genitiv-dativ | intimatei | intimatelor |
| vocativ | intimato | intimatelor |
| articulat | intimata | intimatele |