interpus
/in.ter'pus/Etimologie
Din a (se) interpune.
Definiții
- rarpersoană care intervine, ca mijlocitor, între alte două persoane (spre a le face să ajungă la o înțelegere, spre a le ușura o tranzacție etc.); mijlocitor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | interpus | interpuși |
| genitiv-dativ | interpusului | interpușilor |
| vocativ | interpusule | interpușilor |
| articulat | interpusul | interpușii |