interpretator
/in.ter.pre.ta'tor/Etimologie
Din franceză interprétateur.
Definiții
- rarpersoană care interpretează, explică; comentator, exeget.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | interpretator | interpretatori |
| genitiv-dativ | interpretatorului | interpretatorilor |
| vocativ | interpretatorule | interpretatorilor |
| articulat | interpretatorul | interpretatorii |