interpreta
/in.ter.pre'ta/verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză interpréter < latină interpretari.
Definiții
- (v.tranz.) a da un anumit înțeles, o anumită semnificație unui lucru; spec. a comenta și a explica un text (vechi).
- a reda prin mijloace adecvate conținutul unei opere muzicale, dramatice, literare etc.; a juca un rol într-o piesă, într-un film etc., a executa o bucată muzicală.
Exemple
- A interpretat un rol într-o piesă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | interpreta | interpretau |
Sinonime: 1: analiza, înțelege, 2: juca, (înv.) parastisi
interpretă
/in.ter'pre.tə/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Definiții
- persoană care traduce pe loc și oral ceea ce spune cineva în altă limbă, mijlocind astfel înțelegerea dintre două sau mai multe persoane; translatoare.
- (fig.) persoană care exprimă năzuințele unei colectivități; persoană care face cunoscute altuia voința, dorința, sentimentele cuiva; exponentă, reprezentantă.
- persoană care interpretează un rol într-un spectacol, o bucată muzicală, o poezie etc.; artistă, actriță.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | interpretă | interprete |
| genitiv-dativ | interpretei | interpretelor |
| vocativ | interpreto | interpretelor |
| articulat | interpreta | interpretele |