← înapoi la căutare

interpelator

/in.ter.pe.la'tor/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Din franceză interpellateur.

Definiții

  1. persoană care face o interpelare.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativinterpelatorinterpelatori
genitiv-dativinterpelatoruluiinterpelatorilor
vocativinterpelatoruleinterpelatorilor
articulatinterpelatorulinterpelatorii

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică