intermitență
/in.ter.mi'ten.ʦə/Etimologie
Din franceză intermittence.
Definiții
- întrerupere, lipsă de continuitate în desfășurarea unei acțiuni, a unui proces etc.; discontinuitate.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | intermitență | intermitențe |
| genitiv-dativ | intermitenței | intermitențelor |
| vocativ | intermitență | intermitențelor |
| articulat | intermitența | intermitențele |