interjecție
/in.ter'ʒek.ʦi.e/Etimologie
Din franceză interjection, care provine din latină interjectio, -onis.
Definiții
- Parte de vorbire neflexibilă de tip special, care exprimă sentimente și manifestări de voință sau care imită sunete și zgomote.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | interjecție | interjecții |
| genitiv-dativ | interjecției | interjecțiilor |
| articulat | interjecția | interjecțiile |