interdict
/in.ter'dikt/Etimologie
Din latină interdictum.
Definiții
- pedeapsă dată în evul mediu de autoritatea bisericii catolice, prin care se interzicea temporar unui preot, unei biserici, unei regiuni sau unei țări să oficieze cultul divin sau să participe la el.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | interdict | interdicte |
| genitiv-dativ | interdictului | interdictelor |
| vocativ | interdictule | interdictelor |
| articulat | interdictul | interdictele |