interdicție
/in.ter'dik.ʦi.e/Etimologie
Din franceză interdiction < latină interdictio, interdictionis.
Definiții
- prevedere legală prin care se interzice săvârșirea anumitor fapte sau acte.
- măsură legală sau judecătorească aplicată unui răufăcător sau unui alienat mintal, care constă în interzicerea exercitării anumitor acte juridice.
- stare în care se află aceste persoane.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | interdicție | interdicții |
| genitiv-dativ | interdicției | interdicțiilor |
| vocativ | interdicție | interdicțiilor |
| articulat | interdicția | interdicțiile |