intenționa
/in.ten.ʦi.oˈna/verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză intentionner. Confer italiană intenzionare.
Definiții
- (v.tranz.) a avea intenția; a plănui, a dori, a proiecta, a avea de gând.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru intenționa.
Exemple
- Intenționeze să plece la mare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | intenționa | intenționau |
Sinonime: plănui, proiecta, -și propune, voi, vrea, (pop.) chiti, (înv. și reg.) sfătui, (reg.) scăpa, (prin Bucov.) scoposi, (înv.) așeza, cugeta, izvodi, (fig., în Mold. și Transilv.) cumpăni
intenționat
/in.ten.ʦi.oˈnat/adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Etimologie
Din verbul a intenționa. Confer franceză intentionné.
Definiții
- cu intenție, cu un anumit gând; anume plănuit, voit, deliberat.
intenționat
/in.ten.ʦi.oˈnat/verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din intenționa.
Definiții
- forma de participiu trecut pentru intenționa.