intendent
/in.ten'dent/Etimologie
Din franceză intendant < latină intendens, intendentis.
Definiții
- (în unele țări) persoană însărcinată cu îngrijirea sau administrarea unei instituții, a unei case etc.
- (în trecut) ofițer din serviciul intendenței.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | intendent | intendenți |
| genitiv-dativ | intendentului | intendenților |
| vocativ | intendentule | intendenților |
| articulat | intendentul | intendenții |