← înapoi la căutare

inteligent

/in.te.li'ʤent/
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid

Etimologie

Din franceză intelligent < latină intelligens, -ntis.

Definiții

  1. înzestrat cu inteligență; deștept, ager la minte, pătrunzător.
  2. care denotă inteligență.

Exemple

  • O minte inteligentă.
  • O faptă inteligentă.

Sinonime: 1: ager, deștept, dibaci, iscusit, isteț, îndemânatic, priceput, (pop.) mintos, (înv. și reg.) marghiol, pricopsit, (prin Transilv.) artut, (Mold. și Bucov.) hâtru, (Transilv.) ocoș, ștram, (înv.) scornaci, (fig.) dezghețat, sprinten, (fam. fig.) breaz, 2: spiritual, chibzuit, cuminte, deștept, înțelept

Antonime: mărginit, nătâng, nătărău, năuc, neghiob, netot, obtuz, prost, redus, tâmp, tont

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică