intelect
/in.te'lekt/Etimologie
Din franceză intellect < latină intellectus.
Definiții
- capacitatea de a gândi, de a cunoaște, de a avea o activitate rațională, de a opera cu noțiuni; minte, gândire, rațiune.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | intelect | intelecte |
| genitiv-dativ | intelectului | intelectelor |
| vocativ | intelectule | intelectelor |
| articulat | intelectul | intelectele |