verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză intégrer < latină integrare.
Definiții
- (v.tranz. și refl.) a (se) include, a (se) îngloba, a (se) încorpora, a (se) armoniza într-un tot.
- (v.tranz.) (mat.) a calcula dintr-o funcție dată altă funcție a cărei derivată este funcția dată.
- (v.tranz.) a calcula soluția unei ecuații diferențiale sau a unei ecuații cu derivate parțiale.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | integra | integrau |
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Definiții
- inclus, înglobat într-un tot.
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Definiții
- (electron.) (și în sintagma circuit integrat) microcircuit în care un număr de elemente de circuit sunt asociate inseparabil și interconectate electric astfel încât, pentru specificare, testare, întreținere și vânzare, formează un tot indivizibil.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | integrat | integrate |
| genitiv-dativ | integratului | integratelor |
| vocativ | integratule | integratelor |
| articulat | integratul | integratele |