← înapoi la căutare

insulta

/in.sulˈta/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din franceză insulter < latină insultare.

Definiții

  1. (v.tranz.) a aduce cuiva o insultă; a ofensa, a jigni.
  2. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru insulta.

Declinare

CazSingularPlural
verbinsultainsultau

Sinonime: jigni, ofensa, ultragia, vexa

insulta

/in.sulˈta/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din insultă.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru insultă.

insultă

/inˈsul.tə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din franceză insulte.

Definiții

  1. cuvânt sau faptă injurioasă la adresa cuiva; ofensă, jignire, injurie.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativinsultăinsulte
genitiv-dativinsulteiinsultelor
vocativinsultăinsultelor
articulatinsultainsultele

insultă

/inˈsul.tə/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din insulta.

Definiții

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru insulta.
  2. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru insulta.
  3. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru insulta.
  4. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru insulta.

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică