insuficient
/in.su.fi.ʧiˈent/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin
Definiții
- calificativ sub limita de trecere (la un examen).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | insuficient | insuficienți |
| genitiv-dativ | insuficientului | insuficienților |
| vocativ | insuficientule | insuficienților |
| articulat | insuficientul | insuficienții |
insuficient
/in.su.fi.ʧiˈent/adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Etimologie
Din latină insufficiens, insufficientis, italiană insufficiente.
Definiții
- (adesea adverbial) care nu este suficient, de ajuns (cantitativ), care nu satisface (calitativ), nesatisfăcător; nemulțumitor.