insubordonare
/in.sub.or.do'na.re/Etimologie
Din in- + subordonare (probabil după franceză insubordination).
Definiții
- nesupunere la ordinele autorităților superioare; indisciplină, neascultare, nesubordonare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | insubordonare | insubordonări |
| genitiv-dativ | insubordonării | insubordonărilor |
| vocativ | insubordonare | insubordonărilor |
| articulat | insubordonarea | insubordonările |