instrumentalism
/in.stru.men.ta'lism/Etimologie
Din franceză instrumentalisme. Confer rusă инструмeнтализм (instrumentalizm).
Definiții
- concepție filosofică potrivit căreia noțiunile, categoriile și teoriile științifice nu reflectă realitatea obiectivă, fiind numai niște instrumente pentru săvârșirea unor acțiuni utile individului.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | instrumentalism | — |
| genitiv-dativ | instrumentalismului | — |
| vocativ | instrumentalismule | — |
| articulat | instrumentalismul | — |