← înapoi la căutare

instrument

/in.stru'ment/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din franceză instrument < latină instrumentum.

Definiții

  1. unealtă, aparat cu ajutorul căruia se efectuează o anumită operație.
  2. aparat construit pentru a produce sunete muzicale.
  3. (fig.) persoană, forță, lucru, fapt de care se servește cineva pentru atingerea unui scop.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativinstrumentinstrumente
genitiv-dativinstrumentuluiinstrumentelor
vocativinstrumentuleinstrumentelor
articulatinstrumentulinstrumentele

Sinonime: (1.) sculă, unealtă, aparat, ustensilă, (înv. şi reg.) sărsam, (reg.) sculeaţă, (Moldova, Bucovina şi Banat) halat, (înv.) cinie, dichis

instrumenta

/in.stru.men'ta/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din franceză instrumenter.

Definiții

  1. (v.tranz.) (rar) a aranja o bucată muzicală pe (grupuri de) instrumente.
  2. (v.tranz.) (impr.) a executa o bucată muzicală la unul sau la mai multe instrumente.
  3. (v.tranz.) a efectua o instrumentație.

Declinare

CazSingularPlural
verbinstrumentainstrumentau

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică