instrui
/in.struˈi/Etimologie
Din franceză instruire < latină instruere.
Definiții
- (v.tranz. și refl.) a (se) pregăti într-un domeniu; a învăța, a se cultiva.
- (v.tranz.) a pregăti ostașii în vederea însușirii teoriei și practicii militare.
- (v.tranz.) (jur.) a cerceta, a ancheta, a analiza (culegând probe, mărturii).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | instruea | instrueau |