instrucțiune
/in.struk.ʦi'u.ne/Etimologie
Din franceză instruction < latină instructio, instructionis.
Definiții
- indicație dată cuiva cu privire la îndeplinirea unui lucru.
- instrucție.
- (la pl.) îndrumări date de către conducerea unui organ ierarhic superior organelor administrative în subordine; textul sau broșura care cuprinde aceste îndrumări.
- (inform.) unitate sintactică a programului unui calculator conținând informația și indicând operația de efectuat.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | instrucțiune | instrucțiuni |
| genitiv-dativ | instrucțiunii | instrucțiunilor |
| vocativ | instrucțiune | instrucțiunilor |
| articulat | instrucțiunea | instrucțiunile |