instrucție
/in'struk.ʦi.e/Etimologie
Din franceză instruction.
Definiții
- ansamblu de cunoștințe, priceperi și deprinderi, predate cuiva sau căpătate de cineva, prin care se urmărește însușirea unei culturi generale și a unei specializări profesionale; învățătură; învățământ; instrucțiune.
- pregătire a ostașilor în vederea însușirii teoriei și practicii militare.
- (jur.) activitate de cercetare a cauzelor penale.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | instrucție | instrucții |
| genitiv-dativ | instrucției | instrucțiilor |
| vocativ | instrucție | instrucțiilor |
| articulat | instrucția | instrucțiile |