← înapoi la căutare

inspira

/in.spiˈra/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din franceză inspirer < latină inspirare.

Definiții

  1. (v.intranz.) a inhala aer în plămâni.
  2. (v.tranz. fig.) a face să se nască în conștiința cuiva un gând, un sentiment, o hotărâre; a sugera.
  3. (spec.) a provoca cuiva avântul creației artistice; a insufla.
  4. (v.refl. fig.) (cu determinări introduse prin prep. "din", "de la") a-și găsi un izvor de inspirație în...; a se orienta, a se ghida, a se conduce după...
  5. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru inspira.

Exemple

  • Inspir cu nesaț aerul în piept.

Declinare

CazSingularPlural
verbinspirainspirau

Sinonime: 1: aspira, trage, 2: sugera

Antonime: 1: expira

inspiră

/inˈspi.rə/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din inspira.

Definiții

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru inspira.
  2. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru inspira.
  3. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru inspira.
  4. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru inspira.

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică