inspector
/in'spek.tor/Etimologie
Din latină īnspector, franceză inspecteur. Confer rusă инспekтор (inspector).
Definiții
- persoană împuternicită să inspecteze, să controleze activitatea unei persoane, unei instituții etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | inspector | inspectori |
| genitiv-dativ | inspectorului | inspectorilor |
| vocativ | inspectorule | inspectorilor |
| articulat | inspectorul | inspectorii |