insolență
/in.so'len.ʦə/Etimologie
Din franceză insolence < latină insolentia.
Definiții
- obrăznicie, impertinență, nerușinare; atitudine, faptă sau vorbă obraznică, necuviincioasă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | insolență | insolențe |
| genitiv-dativ | insolenței | insolențelor |
| vocativ | insolență | insolențelor |
| articulat | insolența | insolențele |