← înapoi la căutare

ingratitudine

/in.gra.ti'tu.di.ne/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din franceză ingratitude < latină ingratitudo, ingratitudinis.

Definiții

  1. însușirea de a fi ingrat; purtarea, atitudinea omului ingrat; nerecunoștință.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativingratitudineingratitudini
genitiv-dativingratitudiniiingratitudinilor
vocativingratitudineingratitudinilor
articulatingratitudineaingratitudinile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică