ingineră
/in.ʤi'ne.rə/Etimologie
Din franceză ingénieur, forma feminină a inginerului.
Definiții
- specialistă cu calificare superioară în domeniul tehnicii, care aplică principiile teoretice din matematică și științe naturale pentru a crea un produs concret.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ingineră | inginere |
| genitiv-dativ | inginerei | inginerelor |
| vocativ | inginero | inginerelor |
| articulat | inginera | inginerele |