infrastructură
/in.fras.truk'tu.rə/Etimologie
Din franceză infrastructure.
Definiții
- ansamblul elementelor care susțin partea principală a unei construcții, care o fixează de teren și care transmite acestuia forțele.
- ansamblul instalațiilor de la sol necesare pentru decolarea, aterizarea, adăpostirea și întreținerea avioanelor.
- sistem de relații între elementele fundamentale ale unui macrosistem (social).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | infrastructură | infrastructuri |
| genitiv-dativ | infrastructurii | infrastructurilor |
| vocativ | infrastructură | infrastructurilor |
| articulat | infrastructura | infrastructurile |