infracțiune
Etimologie
Din franceză infraction < latină infractio, infractionis.
Definiții
- faptă care prezintă pericol social, constând în încălcarea unei legi penale, în săvârșirea, cu vinovăție, a unei abateri de la legea penală, și care este sancționată de lege.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | infracțiune | infracțiuni |
| genitiv-dativ | infracțiunii | infracțiunilor |
| vocativ | infracțiune | infracțiunilor |
| articulat | infracțiunea | infracțiunile |