infractor
/in.frak'tor/Etimologie
Din franceză infracteur < latină infractor.
Definiții
- persoană care a comis o infracțiune.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | infractor | infractori |
| genitiv-dativ | infractorului | infractorilor |
| vocativ | infractorule | infractorilor |
| articulat | infractorul | infractorii |