infirmitate
/in.fir.mi'ta.te/Etimologie
Din franceză infirmité < latină inmmitas, inmmitans.
Definiții
- starea celui infirm; defect fizic congenital sau dobândit în urma unui accident, a unei boli etc.; beteșug, betegeală, betegie; invaliditate.
- (fig.) slăbiciune morală, imperfecțiune.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | infirmitate | infirmități |
| genitiv-dativ | infirmității | infirmităților |
| vocativ | infirmitate | infirmităților |
| articulat | infirmitatea | infirmitățile |