substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Definiții
- persoană care are o infirmitate; schiloadă, invalidă, beteagă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | infirmă | infirme |
| genitiv-dativ | infirmei | infirmelor |
| vocativ | infirmo | infirmelor |
| articulat | infirma | infirmele |
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Definiții
- forma de feminin singular pentru infirm.
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de persoana a III-a singular la prezent pentru infirma.
- forma de persoana a III-a plural la prezent pentru infirma.
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru infirma.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru infirma.
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză infirmer < latină infirmare.
Definiții
- (v.tranz.) a anula, a respinge, a declara nevalabil; a dovedi ca neadevărat, nefundat.
- (v.tranz.) a desființa un act (sau o măsură) ca fiind nelegal sau netemeinic; a invalida.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru infirma.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | infirma | infirmau |