infinitiv
/in.fi.ni'tiv/Etimologie
Din franceză infinitif < latină infinitivus.
Definiții
- (gram.; adesea adjectival) mod nepersonal, considerat drept forma-tip a verbului și care denumește acțiunea exprimată de verb fără referire la nuanțele ei modale, temporale sau personale.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | infinitiv | infinitive |
| genitiv-dativ | infinitivului | infinitivelor |
| vocativ | infinitivule | infinitivelor |
| articulat | infinitivul | infinitivele |