infarct
/in'farkt/Etimologie
Din franceză infarctus, germană Infarkt.
Definiții
- boală care constă în distrugerea unui organ sau a unei părți dintr-un organ ca urmare a astupării unei artere sau a unei vene terminale.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | infarct | infarcte |
| genitiv-dativ | infarctului | infarctelor |
| vocativ | infarctule | infarctelor |
| articulat | infarctul | infarctele |